îl ridică
îl aduc într-o cameră obscură
îl spală de înjurăturile oamenilor
îl acoperă cu o cârpă umedă peste față
și îi eliberează sufletul după o mie de nopți pierdute
exact în același loc
de unde au început să se împartă mătăniile

cei puțini își suflecă încheieturile
privesc cu dragoste tăietura
îi spală asfaltul din obraji
și pleacă mai departe
privirea

cei născuți în aceeași zi
după ora 13
se dezbracă de animale și pășesc
cu subînțeles de fată mare
prin această poezie bătrână